Majoritatea istoricilor sunt de părere că introducerea creştinismului în Banat a avut loc după ocuparea Daciei de către armata romană condusă de împăratul Traian şi transformarea ei în provincie a Imperiului roman. În acest sens există numeroase mărturii arheologice descoperite în Banat, numit atunci Dacia Malvensis sau Dacia Ripensis, semnificative fiind urmele paleocreştine de la Morisena, Orşova, Cenad şi Tibiscum datând din secolul al IV-lea.
În timp, Banatul va înregistra forme de viaţă bisericească deosebit de complexe, de la parohii şi mănăstiri până la episcopii şi mitropolie toate "răsăritene", dată fiind influenţa Bizanţului deosebit de puternică în această zonă, mărturie fiind mănăstirile "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Morisena ctitorită de voievodul Ahtum (1002) sau "Sfântul Gheorghe" de la Maidan întemeiată de Cenad, urmaşul lui Ahtum (1028).
Crucea bizantinã de pe sarcofagul basilicii romane de la Morisena –
Cenad (sec. III–IV)
Aşezat, în trecut, între Orient şi Occident, neamul românesc din Banat a trăit ororile războaielor, fiind de multe ori teatrul unor scene de luptă. Ocupaţia otomană, prozelitismul apusean, cărora s-a adăugat ocupaţia habsburgică cu consecinţe nefaste, au creat şi Bisericii multe greutăţi. Cu toate acestea, după anul 1232 va lua fiinţă episcopia din Mehadia dependentă de mitropolia Severinului şi respectiv episcopia Timişoarei, după 1557. Ulterior apare o episcopie şi la Caransebeş în anul 1720, împărţindu-şi însă sediul cu Vârşeţul. Lipsa ierarhiei superioare proprii va fi suplinită prin ataşarea fie de episcopii transilvăneni fie de cei ai Râmnicului, fapt ce va demonstra apartenenţa la acelaşi neam şi la aceeaşi lege a locuitorilor de aici. Cu toate că unii ierarhi care au păstorit în Banat purtau numele de "mitropolit" (ex. Nifon la 1613, Iosif cel Nou de la Partoş la 1650), abia în anul 1720 mitropolitul Moise Petrovici al Belgradului reuşeşte să obţină din partea habsburgilor recunoaşterea jurisdicţiilor asupra eparhiilor din Banat, mutând sediul mitropoliei la Timişoara. Se ştie şi că, la Marea Adunare de pe "Câmpia libertăţii" din Lugoj ţinută între 15/27 iunie 1848 tribunul Eftimie Murgu va înscrie printre revendicările românilor şi recunoaşterea "obişnuitului lor mitropolit" de la Timişoara.
Începând cu anul 1865 eparhia Caransebeşului va funcţiona independent prin desprinderea de Vârşeţ, de ea depinzând de acum parohiile din jumătatea sudică a Banatului, partea de nord aflându-se sub jurisdicţia episcopiei Aradului. Cele două centre vor răspunde noilor cerinţe prin contribuţia la formarea noilor preoţi în "institutele teologice" pe care le aveau în subordine, înfiinţarea de tipografii la care se vor publica cărţi religioase, reviste oficiale, precum şi literatură românească, zidirea de biserici, întemeierea de parohii şi mănăstiri, educaţia credincioşilor, etc.
Biserica ortodoxă română din Banat va ajunge la dezvoltarea pe care şi-o dorea mult mai târziu, odată cu reînfiinţarea episcopiei din Timişoara (1939), dar mai ales prin ridicarea ei la rangul de arhiepiscopie şi totodată crearea Mitropoliei Banatului la data de 3 iulie 1947. Primul mitropolit al Banatului, dr. Vasile Lazarescu, va fi întronizat la 26 octombrie acelaşi an.
Noua mitropolie avea ca sufragane Arhiepiscopia Timişoarei şi Episcopia Caransebeşului. Din nefericire însă, acea perioadă a fost marcată de încercările regimului comunist ateu care dorea prin orice mijloace consolidarea ideologiei sale. Unul din mijloace era lichidarea religiei prin persecutarea tuturor Bisericilor şi comunităţilor religioase. În aceste condiţii dramatice Episcopia Caransebeşului a fost desfiinţată fiind contopită cu cea a Timişoarei sub titulatura "Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului". Episcopia Aradului se va afilia la Mitropolia Banatului pentru a nu rămâne aceasta cu o singură eparhie sufragană.
Schimbările profunde de după Decembrie 1989 impuneau ca o reparaţie reactivarea celei de a treia eparhii a Mitropoliei Banatului, eveniment realizat în anul 1994 odată cu instalarea nou alesului ierarh al Caransebeşului, episcopul Emilian Birdaş. De câţiva ani Mitropolia Banatului a fost îmbogăţită prin înfiinţarea a încă două episcopii sufragane peste hotare: Episcopia ortodoxă română din Ungaria (Gyula) în anul 1999, menită să satisfacă trebuinţele spirituale ale românilor ortodocşi din această ţară şi Episcopia ortodoxă română a Vârşeţului (Serbia şi Muntenegru), în anul 2001. Astfel funcţionează la ora actuală Mitropolia Banatului, cu cinci eparhii sufragane.